Da’ cu maidanezii ce facem?

Înainte de a începe articolul propriu-zis, vreau să lămuresc de la bun început un lucru: eu iubesc animalele, în special câinii. Dacă ar exista o cale să fie toţi salvaţi, aş alegea-o cu cea mai mare plăcere şi fără să stau prea mult pe gânduri.

CU TOATE ACESTEA, ÎNSĂ, trebuie să recunoaştem faptul că situaţia câinilor maidanezi din Bucureşti, dar şi din ţară, a scăpat TOTAL de sub control. În anul 2008 în ţară erau raportaţi peste 1.000.000 de câini. În 2013 numărul lor s-a triplat.

Explicaţia? Proasta gestionare a banilor de către adăposturile de câini, dar şi de către aşa-zisele asociaţii pentru protecţia animalelor. Vorbim de zeci de milioane de euro anual, bani ce ar putea fi folosiţi pentru ridicarea de şcoli, grădiniţe, sau, de ce nu, pentru crearea de noi locuri de muncă. Banii aceştia, însă, nu sunt irosiţi. Nu, ei se regăsesc în vilele, maşinile şi vacanţele băieţilor deştepti, care amână problema cu care se confruntă cei peste 21 de milioane de români, pentru a se îngriji de bunăstarea personală.

Cea mai bună soluţie, în opinia mea, referitor la problema câinilor maidanezi, ar fi EUTANASIEREA, cu care sunt perfect de acord, întrucât, aşa cum am spus mai sus, situaţia a scăpat  total de sub control.

Ştiu, o să îmi săriţi în cap, că de ce nu îi ducem să stea în adăposturi. Dintr-un motiv foarte, foarte simplu: întreţinerea unui câine ne-ar costa aproximativ 500 lei/zi. La 3 milioane de câini faceţi şi voi socoteala. Sunt bani cu care s-ar putea face nişte lucruri utile pentru OAMENI, deoarece nu putem să punem un animal mai presus de un om.

Problema înmulţirii câinilor ar putea fi estompată prin sterilizare, însă, din nou, aceasta sterilizare costă mult prea mult, iar în peste 80% din cazuri nu are efect, după 3-4 luni câinii înmulţindu-se din nou. De asemenea, sterilizarea nu rezolvă problema agresivităţii, întrucât aceasta ne îngrijorează mai mult.

A trebuit sa moară încă un copil, un suflet nevinovat, ca să iasă din nou autorităţile pe sticlă şi să se bată cu cărămida în piept, mai ceva ca la alegeri, că vor rezolva o dată pentru totdeauna problema câinilor maidanezi. Şi o vor rezolva. La fel cum au rezolvat-o de 23 de ani încoace. Anual, peste 1.000.000 de oameni din toată ţara ajung la spital muşcati de câini. Până acum au fost 3 cazuri (oficiale şi mediatizate) de oameni care au fost ucişi de câinii maidanezi. Oare de câtă vărsare de sânge mai este nevoie pentru ca autorităţile să deschidă într-un final ochii şi să conştientizeze că prioritare nu sunt vacanţele lor, ci sănătatea populaţiei, şi să ia măsurile necesare?

Întâi de toate, cea mai simplă şi mai eficientă soluţie ar fi strângerea câinilor din jurul blocurilor, şi întrebaţi locatarii dacă doresc vreun câine, pe care să şi-l ia acasă şi de care să aibă grijă, evident sub semnatură. Mai departe, câinii nerevendicaţi să fie duşi în adăposturile special amenajate şi in care acum bate vântul, unde vor fi ţinuţi timp de 7-10 zile, perioadă în care oricine doreşte să ii adopte este liber să o facă, evident sub semnatură. Într-un final, câinii care nu sunt adoptaţi în această perioadă să fie eutanasiaţi, iar procesul să o ia de la capăt, cu capturarea lor de pe străzi.

Spuneam de cei care adoptă câinii sub semnatură. Aceştia vor trebui verificaţi din 3 în 3 luni, sau din 6 în 6 luni, pentru a vedea daca într-adevăr respectă clauzele specificate în contractul de adopţie încheiat (control medical, hrană corespunzătoare, adăpost corespunzător, să nu îl lase liber pe stradă), iar cine nu respectă toate aceste reguli să fie amendat, pentru a conştientiza, atât el cât şi celelalte persoane, că adopţia unui câine maidanez nu este ceva cu care să te poţi juca. Totodată, cine este prins aducând câinii din ograda de la ţară în oraşe, dar şi cei care sunt prinşi dându-le de mâncare în faţa blocului să fie, de asemenea, amendaţi. În felul acesta vom scăpa şi de câinii maidanezi, nu se vor cheltui nici atâţia bani de la contribuabili cu îngrijirea câinilor în adăposturi, şi toata lumea va fi mulţumită.

La nivel mondial, însă, situaţia stă cu totul altfel:

În Statele Unite ale Americii, orice câine găsit pe stradă şi care nu este revendicat de nimeni timp de cinci zile, chiar dacă teoretic are un stăpân pentru că are la gât un element de identificare, este eutanasiat.

În Marea Britanie, câinii maidanezi care sunt găsiţi pe străzi sunt ţinuţi în adăposturi, iar dacă în şapte zile nu sunt revendicaţi, sunt fie daţi spre adopţie, fie eutanasiaţi.

În Irlanda, câinii maidanezi sunt adăpostiţi şi eutanasiaţi în cazul în care proprietarii nu îi revendică în termen de 5 zile. În plus, în cazul în care un propietar nu îşi supraveghează câinele corespunzător, primeşte pe loc o amendă.

În Germania, câinii fără stăpân sunt sterilizaţi gratuit de autorităţi, dar prezenţa lor pe străzi este un caz rar. Şi asta datorită unei legislaţii bine puse la punct. Persoanele care abandonează animalele pe străzi trebuie să achite amenzi usturătoare. În plus, în această ţară sunt foarte multe adăposturi pentru animale, atât private, cât şi de stat.

Şi lista continuă, dar aţi înţeles ideea. Lumea civilizată a înţeles problema câinilor maidanezi şi a făcut şi face tot ce îi stă în putere ca problema să fie eradicată de la rădăcină, nu doar cosmetizată prin tăierea unor rămurele, aşa cum se întâmpla la noi.

Avem nevoie de o strategie foarte bine pusă la punct, avem nevoie de amenzi, pentru că românul e învăţat să facă totul ca şi cum s-ar afla în ograda lu’ mă-sa şi lu’ ta-su. Trebuie educat sa trăiască într-o comunitate unde există legi, iar încălcarea lor se sanţionează aspru, pentru ca a doua oară când va vrea să le încalce să îşi aducă aminte de consecinţe. Însă, fiind în România, o să mai fie mulţi oameni muşcaţi si omorâţi până ce situaţia o să intre pe un făgaş normal.

Fenomenul „Nu Ştiu”

Cred că nu mai are nevoie de nicio prezentare. Îl auziţi peste tot, la TV, pe stradă, în cluburi, la şcoală. Este fenomenul „nu ştiu”, creeat de un simplu om din Piatra Neamţ care nu se gândea la vremea respectivă că o simplă expresie, „nu ştiu”, va avea în 2010 un impact aşa de mare asupra tuturor românilor. Nu aţi văzut clipul?? Atunci uitaţi-vă:

Mai jos este şi interviul cu Omul Nu Ştiu, pe numele său Ciprian Apostoaie. Nu băgaţi în seamă reacţiile şi aerele celor doi prezentatori, care se cred net superiori lui Ciprian, ci uitaţi-vă la latura sensibilă a a sa:

Acest om simplu, pe numele său Ciprian Apostoaie, a reuşit să faca o Românie întreagă, de la copii la pensionari, să rostească două cuvinte aparent simple în orice moment. Din păcate Antena1, mai exact Mihai Bendeac(şi aici o să mă înjure toţi adulatorii săi) duce fenomenul „nu ştiu” umpic prea departe, în opinia mea. Deh, lipsa de audienţă e copleşitoare, toate televiziunile încearcă să scoată audienţă din lucruri de nimic şi aici nu mă refer doar la Antena1, ci la toate televiziunile de gen din Românica.

După ce a văzut interviul, Mihai Bendeac a descoperit, pe langă zecile de mii de oameni care au văzut filmuleţul, modul deosebit de a gândi al acestui om simplu în aparenţă şi a făcut o promisiune pe blogul său:

“I-am bagat in alerta pe cei din echipa mea de productie. Zilele astea punem la cale un plan pentru a-i face lui Ciprian cel mai frumos Craciun din viata lui. Si veti vedea de ce spun asta. Sper sa-mi iasa!”

Sperăm să se ţină de cuvânt şi să nu-şi mai bată joc de un om cu anumite probleme, pe care nici nu-l cunoaşte. Nu spun că este rău ceea ce face, dar duce peste limite pe Dorel/Ciprian, iar după 2-3 episoade a început să se repete scenariul, schimbându-se doar locaţia unde merge acesta, împreună cu Mirel. Sperăm ca următoarele episoade din serialul ”Nu Știu” să fie mai bune decât cele de până acum.

Cu acest post am revenit în ”blogging”, dar nuuu știu pentru cât timp. Ne citim și data viitoare 😉

P.S: Nu-mi săriți în cap despre rândurile de mai sus, ele reprezintă OPINIA MEA PERSONALĂ!!!

Noul Imn Al României!

Propun ca melodia de mai jos să devină noul imn al României, pentru că reflectă mult mai bine adevărul despre ţară decât o face actualul imn, „Deşteaptă-te, române”.

Melodia a fost lansată de Toni Grecu&co. şi se numeşte Comedis – Kk-Maca(Imnul Crizei). Enjoy:

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Am Revenit!

Astăzi, după o absenţă de o lună, am revenit. După cum ştiţi, în ultima lună s-a dezbătut, re-dezbătut, re-re-(…)-re-dezbătut cazul morţii unei anume Mădălina Manole, chipurile cântăreaţă. Personal, nu cred că ştiu mai mult de 2 melodii de la ea sau ce a făcut ea în viaţa ei, dar au avut grijă televiziunile să ne spună cu lux de amănunte, de parcă interesa pe cineva. Astfel, ne-au ţinut la curent cu tot ce se întâmplă cu trupul celei mai sus numite, de când au spălat-o la c*r şi până au vârât-o în groapă. HALALI „JURNALIŞTI”!! Cred că a fost mai dezbătută moartea Mădălinei Manole, decât moartea lui Michael Jackson. Era suficient un „Dumnezeo s-o odihnească”, dar nu…, cum să ratăm un asemenea subiect „tare”?

Se pare că avea dreptate DD-ul când a afirmat în urmă cu 2-3 ani că „a început otevizarea posturilor de televiziune din România”.

Elevii Români Salută Greva Profesorilor – Campanie.

„Grevă”, „proteste”, „bugetari”, „salarii reduse” sunt doar câteva dintre cuvintele cu care se începe orice buletin de ştiri. Am început să mă satur de TV, astfel că m-am „reprofilat” pe PC, astfel că am dat peste un clip care mie, personal, mi-a plăcut foarte mult.

Că tot se desfăşoară o grevă de amploare zilele astea în România, nişte bucureşteni cu simţ al umorului s-au gândit să facă puţin haz de necaz. Astfel, a rezultat o „campanie anti-socială”, după cum o denumesc cei de la „ThePulaFashion”.Iată ce a ieşit:

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Concertul AC/DC De La Bucureşti!

Aşa cum v-am promis, am revenit astăzi cu detalii şi poze de la concert. „Cel mai aşteptat concert al anului”, cum a fost denumit de presă a început la orele 18:00 cu trupa Down, condusă de fostul solist de la Pantera, Phil Anselmo, pentru ca în jurul orei 19.30 să urce pe scenă cei de la Iris. Zonele destinate spectatorilor erau deja pline la ora aceea. La ora 21.00, Piaţa Constituţiei aduna în jur de 60.000 de oameni.

La ora 21.00 fix, trupa şi-a făcut apariţia din spatele unor jerbe de scântei şi de flăcări, pe riff-urile de la „Rock’N’Roll Train”. „Bună seara, Bucureşti!”, a salutat solistul Brian Johnson publicul îmbrăcat în tricouri negre şi colorat de o mulţime de corniţe roşii, „we are here to rock and roll you!”. Imediat, a apărut celebra locomotivă de epocă a trupei, care a rămas pe scenă până la sfârşitul concertului. Rezistenţele au fost încălzite, apoi, cu „Hard as a Rock” şi încinse cu „Back in black”, care a aruncat publicul în delir. Publicul a explodat literalmente la primele acorduri din „Dirty Deeds Done Dirt Cheap”, bubuind la refren împreună cu Brian Johnson. Piesa a consemnat şi primul moment de show marca Angus Young: el a început un moment de striptease în toată regula: şi-a aruncat cămaşa, şi-a dat jos pantalonii de şcolar obraznic şi şi-a arătat posteriorul boxerilor pe care publicul a putut citi numele trupei.
După „Shot Down in Flames” a venit „Thunderstruck”, în care, iarăşi, publicul a cântat alături de Brian şi, mai ales, a sărit alături de Angus Young, care a mai semnat un moment de show cu binecunoscutele mişcări de arc de oţel. După „Black Ice” a urmat cel mai cunoscut cover al formaţiei, „The Jack”. Dintr-un clopot coborât în mijlocul scenei, Brian Johnson a dat semnalul pentru următoarea piesă, „Hell’s Bell”, alt hit de mare forţă al formaţiei australiene. După „Shoot to Thrill”, „War Machine” şi „High Voltage”, publicul s-a animat iarăşi la „You Shook Me All Night Long”, unde a cântat cu solistul.

Finalul concertului, foarte atent regizat ca tensiune, a fost incendiar la propriu: pe „TNT” scânteile şi flăcările au cuprins din nou scena de unde, pe „Whole Lotta Rose”, a apărut o uriaşă păpuşă gonflabilă ce călărea locomotiva din fundul scenei şi bâţâia isteric din picior. „Let There Be Rock” l-a scos la propriu în faţă pe Angus Young, pe o limbă mobilă a scenei, desfăşurată înspre public. El a fost ridicat pe o platformă unde a interpretat un solo, fiind stropit cu o ploaie sclipitoare de confetti. La bis, Angus Young şi-a făcut apariţia venind de sub scenă, printr-o trapă, şi ne-a purtat direct pe „Highway To Hell”. A urmat „For Those About To Rock”, iar o dată cu ultimele acorduri, şase tunuri s-au „abătut” asupra celor prezenţi şi o ploaie de artificii a inundat preţ de câteva minute cerul Capitalei.

Mai jos aveţi poze de la concert, de pe bestmusic.com:

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about "Concertul AC/DC De La Bucureşti!", posted with vodpod

AC/DC În România!

Doar o zi îi mai desparte pe fanii AC/DC de cel mai asteptat eveniment al anului. Rockerii australieni de la AC/DC vor zgudui mâine Piaţa Constituţiei din Bucureşti. Peste 60.000 de spectatori sunt aşteptaţi la concertul de mâine. 30 de camioane au cărat scena şi instalaţiile. Evenimentul a costat nu mai puţin de 2,5 milioane de dolari. Accesul în zona de concert se va face începând cu ora 15.00 şi va fi permis până la 21.30. După această oră, porţile se vor închide. În deschiderea concertului vor cânta trupa heavy metal americană Down si formaţia Iris.

Alternating Current/Direct Current, sau AC/DC, sau, în terminologie de ziar de weekend, curentul electric ce vine de la priză/curentul electric ce vine de la o baterie. Probabil că Sandra Young, soţia fratelui mult mai cunoscuţilor Malcolm şi Angus, cea care a sugerat ca băieţii să-şi numească trupa AC/CD după inscripţia de pe un aparat de uz casnic, habar nu avea ce inspiraţie genială a avut.

Mai puţin în primii ani de la lansarea trupei, când băieţii au avut ceva de furcă pentru a-i convinge pe ziarişti că nu sunt homosexuali, AC/DC fiind un termen folosit în epocă pentru bisexualitate. AC/DC al fraţilor Young este energie pură, milioane de volţi care-ţi electrocutează timpanele şi inima.

Legenda AC/DC, transformată în peste 200 de milioane de albume vândute, mii de concerte şi munţi de bani, a început în 1973, în Sidney, Australia.

Voi reveni în zilele care urmează şi cu poze de la concert. Ne citim atunci 😉

Incultura Din România 2

După postul de aici Goagăl ne mai surprinde încă o dată. Dacă intraţi pe site-ul Goagăl.ro şi daţi la Traducere, puteţi afla echivalentul în Germană pentru „florin salam”:

Fără cuvinte…

Incultura Din România!

Da…incultura din România…De ce un astfel de titlu? De ce nu…Nu mai poate omu’ să caute ceva, fără să dea de manelişti la tot pasul. De ce spun asta? veţi vedea.
Intru azi pe Goagăl Images, dau la „sărci”: „george bacovia”. Enter. Găsesc, firesc, nişte poze cu poetul, însă pe rândul al 2-lea…

Da, chiar el, Guţă. Aşteptăm ca în curând când vom căuta „Mihai Eminescu” sau „Ion Creangă” să găsim şi alte”valori culturale  actuale”, măcar un Salam, un Adi „Micul Muc” Minune şi alţii…

Pădurea Spânzuraţilor!

Titlul este pe jumătate corect, în sensul că nu prea avem noi păduri, da’ oameni care se spânzură căcălău (scuzaţi-mi expresia). Totul a pornit de săptămâna trecută când, cum probabil stiţi (dacă aveţi un televizor prin casă), s-a spânzurat o fată de la un liceu din Slatina. De atunci şi până acum am auzit de încă 5 noi cazuri de sinucidere prin „atârnare” în România.

Am astfel două propuneri:

-Prima este pentru creatorii de modă. Băi fraţilor, când veţi face colecţia de toamnă-iarnă 2010-2011-va urma…, inspiraţi-vă din următoarea poză:

-A doua propunere este pentru cei care mai vor să-şi pună capăt zilelor cu „cravata inversă”. Duceţi-vă în p**a mea de rataţi la un psihiatru ceva şi trataţi-vă! Vi se sculă la toţi să vă omorâţi. În p**a mea, m-am săturat să aud zi de zi cum toţi rataţii pământului se spânzură. Duceţi-vă la baie, daţi cu nişte apă pe faţă, daţi-vă două palme, luaţi nişte calmante şi o să vă treacă. Şi dacă tot nu vă trece, cum am spus mai sus, duceţi-vă la un psihiatru ceva, ca să „mânce” şi gura lor, că nu degeaba există. Există datorită proştilor ca voi.

Vă găsirăţi toţi amatori de senzaţii tari. Luaţi o pălincă-n bot, sa vedeţi atunci senzaţii tari. Dacă mai e vre-un ratat care vrea să se spânzure, îl ajut cu mare plăcere, cu următorul site, unde este explicată „cu lux de amănunte” calea oribilă, dar sigură de a ajunge vedetă TV, sau pe primele pagini în ziare:

Ce trebuie să faci ca să te spânzuri.